Abstracția a zguduit arta occidentală din temelii. La începutul secolului al XX-lea, a refuzat domnia formelor clare și incontestabile și a confruntat publicul cu poeme vizuale vii, lipsite de imagini convenționale de reprezentare și caracterizate de alegorii ale emoției și senzației. Această aventură artistică radicală a stabilit noi mijloace artistice, la fel de mult ca și narațiuni. Expresia a devenit caracterizată de juxtapuneri șocante de culoare, lumină și linie. 

Artiștii au abandonat convențiile pensulei și șevaletului și s-au jucat cu noi materiale și metode de gest artistic: vopsele comerciale și pensule de zugrav, lucrând pe pânze neîntinse și nepreparate, mutând pânza pe podea și aplicând vopsea cu mâinile.

Această introducere esențială acoperă lărgimea internațională, profunzimea conceptuală și impactul seismic al artei abstracte cu o analiză amănunțită nu doar a marilor nume precum Picasso, Klee, Kline, Rothko și Pollock, ci și a unor figuri mai puțin cunoscute care au adus contribuții la fel de semnificative, inclusiv Antoni Tàpies, K. O. Götz, Ad Reinhardt și Sophie Taeuber-Arp.