Istoria Facultății de Filosofie din Salonic poate fi împărțită în trei perioade principale:
- Prima, numită de I. Hasiotis „eroică”, este delimitată de la înființarea Facultății (1926 - 1927) până la începutul anilor 1950. În această perioadă, Facultatea de Filosofie încearcă să își formeze o „identitate” distinctă.
- A doua perioadă, perioada de dezvoltare sau de „maturizare”, are ca limită inferioară anul 1950 și ca limită superioară mijlocul anilor 1970. În această perioadă se finalizează consolidarea funcțiilor educaționale și de cercetare ale Facultății.
- În cele din urmă, a treia perioadă, cea a reconstrucției sau a „maturității”, începe odată cu revenirea democrației și continuă până în zilele noastre.
În cadrul acestei lucrări ne concentrăm atenția asupra unei secțiuni esențiale a primei perioade, perioada de formare, care corespunde cronologic perioadei interbelice (1926 - 1940) și care este delimitată de la înființarea Facultății, în anul universitar 1926 - 1927, până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1940.
Alegerea aceasta este motivată de următoarele evenimente: a) Perioada interbelică reprezintă, în istorie în general și în istoria și istoriografia educației în special, o fază clar delimitată cu caracteristici proprii, deoarece perioadele războiului, război civil și postbelică care urmează au fiecare propria autonomie și contribuție unică în istoria educației universitare din Grecia și necesită o atenție și o studiere deosebită; și b) în perioada interbelică se formează structura de bază educațională, pedagogică și de cercetare a celei de-a doua universități elene, care pentru o anumită perioadă este compusă exclusiv din Facultatea de Filosofie, precum și „identitatea” specifică a acesteia, așa cum este reflectată în tendințele științifice și comportamentele „primei generații” de profesori, în programa de studii și în studenții admiși.
Conform lui Ioannis Hasiotis, „în această perioadă s-a format structura educațională și de cercetare de bază a instituției, dar și identitatea sa particulară, cel puțin așa cum s-a reflectat în tendințele și comportamentele științifice și academice ale primei generații de profesori...”
