Aceste lucrări au fost scrise în contextul războiului și al rasismului. Freud a căutat sursele conflictului în cele mai adânci amintiri ale omenirii, găsind continuități clare între trecutul nostru "primitiv" și modernitatea "civilizată". În Totem și Tabu, el explorează instituțiile vieții tribale, urmărind analogii între ritualurile vânătorilor-culegători și obsesiile locuitorilor urbani, în timp ce Doliu și Melancolie vede o sălbăticie autodistructivă similară care stă la baza vieții individuale în epoca modernă, care se manifestă uneori prin auto-vătămare și sinucidere. Și extraordinara scrisoare a lui Freud către Einstein, De ce războiul? - respingând ceea ce el considera pacifismul naiv al fizicianului - rezumă în câteva pagini profund pesimiste, dar convingătoare, viziunea sa nemiloasă asupra istoriei.