Revoltați-vă, deci existăm, confirmă Albert Camus. Revolta este singura modalitate de a depăși absurdul. Dar adevărata problemă a "Omului revoltat" sunt întrebările pe care le pune spiritul pătrunzător al lui Camus: Cum a ajuns omul, în numele revoltei, să se împace cu crimele? Cum a ajuns revolta la statele autoritare ale secolului XX care reproduc lagărele de concentrare? Cum a deviat mândria umană?

"Omul revoltat" a avut de la bun început un impact enorm, dar a provocat și multe reacții din diverse colțuri: comuniști, suprarealisti, existențialiști, creștini... Contemporanii lui Camus nu erau suficient de maturi pentru a recunoaște adevăruri care s-au impus în anii următori, făcând "Omul revoltat" o lucrare actuală ca niciodată.

"...Spiritul revoluționar din Europa poate, de asemenea, pentru prima și ultima dată, să reflecteze asupra principiilor sale, să se întrebe ce deviere îl conduce către distrugerea terorii și a războiului, și să își regăsească, alături de cauzele revoltei sale, credința în aceste principii".

"Una dintre cele mai importante manifeste ale umanismului" ("The Times")