Această lucrare are o structură și o compunere interioară astfel încât să poată fi, în același timp, o lectură informativă validă pentru cititorul general, o carte de referință pentru cercetătorul nespecializat în subiect și un manual de bază pentru studentul în științele educației, precum și un instrument de lucru pentru cercetătorul specializat în istoria educației din Grecia modernă.

Capitolele cărții urmează împărțirile cronologice consacrate în domeniu, cu limite convenționale-simbolice în 1833 și 2000. Totuși, abordarea interpretativă dorită a caracteristicilor principale ale educației neohellenice este, de asemenea, încercată prin examinarea anumitor subiecte în secțiuni transcronometrice.

De altfel, utilizatorul este asistat cu tabele, diagrame, index și cu un sistem ușor de utilizat de referințe interne.

În analiza evoluției evenimentelor, în acțiuni și în texte (atât ale autorităților respective cât și ale celor care le contestă), accentul este pus pe căutarea semnificației lor esențiale. Din acest motiv, referințele la faptele și persoanele din istoria generală sau din alte ramuri ale acesteia sunt frecvente, precum și prezentarea de materiale vizuale și extrase caracteristice din texte din fiecare epocă.