Studia de față are scopul de a evidenția diverse aspecte ale prezenței populației musulmane în statul grec în perioada de la începutul Războaielor Balcanice până la Schimbul de Populații. Aceste două limite temporale marchează integrarea într-un stat grec a unei minorități musulmane numeroase și migrarea celei mai mari părți a acesteia în Turcia.

După ce sunt prezentate distribuția geografică și volumul populațional al musulmanilor în Noile Țări grecești, cu oscilațiile care au avut loc în perioada 1912 - 1923, se cercetează interacțiunile care au rezultat din două perechi de relații: relația minorității musulmane cu administrația greacă și relația minorității musulmane cu populația creștină locală sau de refugiați.

Întrebarea principală la care cercetarea a căutat să răspundă în legătură cu aceste relații a fost cum a fost tratat fostul 'opresor' de altă credință și sinonim cu dușmanul Hellenismului de către reprezentanții autorității centrale și locale grecești, precum și de către creștinii locali sau refugiați, foști raiați și victime ale persecuțiilor neo-turcești sau kemaliste.

În plus, s-a cercetat în ce măsură aceste două perechi de relații au fost influențate de evenimentele unei perioade pline de reorganizări și tensiuni, cu cele mai importante conflicte militare (Războaiele Balcanice, Primul Război Mondial și Campania din Asia Mică), disputa politică a Schismei Naționale și aspirațiile politicii externe grecești.

Folosind materiale dintr-o multitudine de surse arhivistice nepublicate, studiul de față încearcă să reconstituie rețeaua relațiilor cu administrația greacă și vecinul creștin, dar și viața socială a musulmanilor care au fost supuși schimbului; adică, celălalt aspect al Schimbului de Populații.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]