Nu cred că există o singură cale spre fericire. Și chiar dacă ar exista, eu nu o știu. Dar chiar dacă aș ști-o, nu cred că aș putea să o descriu într-o carte.
La nivel personal, am dorit întotdeauna să fiu fericit. Îmi amintesc, totuși, că odată m-am criticat pe mine însumi pentru că în cadrul unui reportaj am recunoscut această dorință a mea. Pentru mine (și poate pentru toată lumea), a spune: „Vreau să fiu fericit” echivalează cu a revendica un certificat de prostie și naivitate.
Autonomia, dragostea, durerea, fericirea și spiritualitatea sunt cele cinci căi pe care le conturează Bukai pe harta care duce la împlinirea și conștientizarea omului. Cinci trasee pe care fiecare dintre noi trebuie să le parcurgă prin experiențe personale și în felul său.
Folosind întotdeauna stilul său familiar, iluminator și adesea distractiv, popularul psihiatru argentinian abordează în această a patra „Cale” căutarea fericirii și avertizează: „Căutarea fericirii nu este doar un drept al unora, este, în opinia mea, o obligație firească a tuturor”.
