Filozoful grec Epicur a definit filosofia ca fiind ‘o activitate zilnică de discurs și gândire pentru a asigura fericirea’. El credea că fericirea este scopul vieții umane și considera că aceasta poate fi atinsă prin urmărirea plăcerii. Cu toate acestea, filosofia epicureană a fost, atunci și este și acum, adesea interpretată greșit ca promovând hedonismul. În schimb, Epicur considera că plăcerea este conectată la virtute, nu la exces sau autoindulgență senzuală.

Această lucrare conține traducerile magistrale și clasice ale celor mai importante scrieri supraviețuitoare ale lui Epicur - Scrisoarea către Menoeceus, Doctrinile Principale și Spusele Vaticane - și oferă cititorului contemporan o prezentare cuprinzătoare a eticii epicureene, filozofiei sale despre ceea ce contează în viață și cum ar trebui să trăim.