Suită Ionică este prima lucrare de tineret a lui Manos Hatzidakis. Informațiile despre lucrare sunt limitate. Partitura sa a fost găsită puțin înainte de moartea compozitorului. Se presupune că se referă la poeții ionieni Andreas Kalvos și Dionysios Solomos.

Această lucrare, din punct de vedere muzical, morfologic, armonic și tehnic, precum și prin titlu și denumirile părților (Suită, Sarabandă, Scherzo, Cântec de Arie și Dans), recunoaște și elogiază Ionică ca fiind singura punte de comunicare a Greciei, în timpul dominației otomane, cu creația artistică a restului Europei.

Suita este structurată în cinci părți cu caracter contrastant.