Înființarea mult așteptată a Parchetului Public European (EPPO) marchează o nouă eră pentru justiția penală a UE. EPPO va investiga și va urmări penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale UE. Pentru prima dată, se adoptă decizii obligatorii ale Uniunii în legătură cu persoane în domeniul sensibil al dreptului penal.

Prezenta lucrare susține că, presupunând că „arcada” este sistemul de justiție penală al UE, iar „celelalte pietre” sunt autoritățile naționale, EPPO a fost investit cu toate caracteristicile, capacitățile și calitățile pentru a fi considerat „piatra centrală” a sistemului de justiție penală al UE. În acest scop, analizează principalele prevederi ale Regulamentului EPPO, concentrându-se pe structura, funcțiile și competența materială a EPPO.

De asemenea, examinează puterile investigative și de urmărire penală ale acesteia, drepturile suspecților și inculpaților, revizuirea judiciară a actelor EPPO și relațiile acesteia cu partenerii. Această contribuție recunoaște provocările și oferă răspunsuri la următoarele întrebări: 1. De ce este EPPO atât de controversată? 2. Care sunt provocările cu care ar putea să se confrunte? 3. A pierdut noua entitate caracterul său devenind prea expresivă față de structurile judiciare ale statelor membre? 4. Va aduce în cele din urmă EPPO o valoare adăugată?

Analiza concluzionează că, deși Regulamentul EPPO lasă multe de dorit, înființarea EPPO va reprezenta o evoluție importantă pentru structura instituțională a UE, în ciuda problemelor nerezolvate și a provocărilor rămase pe care le va întâmpina cu siguranță.