Abordarea crizei datoriilor statelor membre ale zonei euro, gestionarea crizei refugiaților, dar și răspunsul Uniunii la recentele atacuri teroriste au adus în centrul dialogului politic și juridic principiul solidarității și poziția pe care aceasta o ocupă în procesul de integrare europeană în general și în ordinea juridică a Uniunii în special.
Începutul acestei discuții a coincis însă cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care pentru prima dată la nivelul normativ al tratatelor face o utilizare extinsă a termenului solidaritate atât în cadrul principiilor, valorilor și obiectivelor, cât și în cadrul unor domenii specifice de politică ale Uniunii.
Studiul extinde inițial conținutul conceptual al solidarității în cadrul integrării europene și relațiile acesteia cu concepte conexe, precum sunt, printre altele, cele de bună credință, cooperare loială, reciprocitate, încredere reciprocă și responsabilitate. Apoi, având în vedere utilizarea extinsă a conceptului în Tratate, se examinează domeniul de aplicare al solidarității în ordinea juridică a Uniunii și modul în care aceasta se manifestă de fiecare dată în diferite domenii de politică.
În cele din urmă, este abordată natura juridică a principiului. Este acesta un principiu fundamental sau constituțional al integrării europene, o regulă generală a dreptului Uniunii sau, pur și simplu, un ideal cu un caracter vag și programatic?
