Cuvântul „buddha” nu se referă doar la o persoană anume. „Buddha” înseamnă „trezit” și ca denumire este folosit pentru a descrie o etapă a realizării spirituale, accesibilă tuturor. A fost Siddharta Gautama în India în secolul al V-lea î.Hr. care, după o îndelungată practică, a propovăduit calea care explică cauzele suferințelor vieții și modul de eliberare de acestea. În figura lui Siddharta, recunoaștem așadar un guru istoric și trezit.

În timp ce pe calea filozofică pe care el a învățat-o, meditația joacă un rol fundamental. Ce este însă, exact, meditația? Este un fel de relaxare – așa cum o percep majoritatea – sau este poate o practică de restabilire a coeziunii interioare care aduce o conștientizare și o vigilență mai mare?

Azi există multe și diverse forme de practică a meditației. Care este practic însă aceea pe care a învățat-o însuși Buddha cu secole în urmă? Răspunsul se află în Satipaṭṭhāna Sutta, unul dintre cele mai vechi texte ale budismului Theravada, unde se analizează pas cu pas metoda, precum și rezultatele pe care le produce...

Aceast text tradițional -pe care psihologul și autorul Ioannis Ambatzidis îl traduce și comentează în noua sa lucrare- ne introduce în conceptul de mindfulness sau conștiență de sine, ne explică arta auto-observării, ne analizează elementele iluminării în gândirea orientală, precum și beneficiile mentale pe care le aduce meditația, așa cum a demonstrat Buddha. Practica tradițională a meditației, prin intermediul textelor originale ale budismului.