În interiorul spațiului tăcerii -să nu uităm că tăcerea este un loc unde adevărul este distrus- nu se aude un sunet.

Singura vorbire este între lucrări, între referințele lor, între lucrări și referințele acestora. Fiecare vorbire, de altfel, iese din tăcere și se termină în tăcere.

Sau, altfel spus, așa cum scria și Merleau-Ponty, 'fiecare cuvânt este înclinat sau insinuit, este, dacă doriți, tăcere'.