Albert Hofmann, care a murit în 2008 la vârsta de 102 ani, a fost primul care a sintetizat dietilamida acidului lisergic (LSD) în 1938. Totuși, rezultatele experimentelor pe animale au fost atât de nesemnificative încât această substanță chimică a fost abandonată. Ghidați de instinctul său, a resintetizat LSD-ul în 1943 și, din întâmplare, a observat efectele profunde ale acestuia asupra sa. Deși munca sa a dus la descoperirea altor substanțe farmaceutice importante, inclusiv metergina, hydergina și dihidroergotamina, LSD-ul i-a definit cariera.

După descoperirea proprietăților LSD-ului, Hofmann a dedicat ani întregi cercetării plantelor sacre. A reușit să izoleze și să sintetizeze compușii activi din ciupercile Psilocybe mexicana, pe care i-a numit psilocibină și psilocină. În timpul anilor '60, Hofmann a colaborat cu personalități precum Aldous Huxley, Gordon Wasson și Timothy Leary. A continuat să lucreze la Sandoz până în 1971, când s-a retras din funcția de Director de Cercetare la Departamentul de Produse Naturale. Ulterior, a servit ca membru al Comitetului pentru Premiile Nobel și a fost propus de revista Time ca una dintre cele mai influente personalități ale secolului XX.

În 2007, Albert Hofmann i-a cerut Amandei Feilding să publice „Problema Copilului” său, iar la scurt timp după moartea sa, a aprobat o nouă și actualizată traducere a autobiografiei sale (publicată prima dată de McGraw Hill în 1979). Aici apare pentru prima dată în tipar.

Pagini: 256, Dimensiuni: 15.8x15.8cm