În 2010 s-au împlinit cincizeci de ani de la moartea lui Dimitris Mitropoulos (1960), iar interesul unui public mai larg de iubitori de muzică, muzicieni interpreți, muzicologi și editori pentru opera sa, atât ca interpret cât și ca compozitor, crește zi de zi într-o manieră impresionantă. Este un fenomen fără precedent pentru datele grecești -poate și internaționale-, mai ales că marele creator și re-creat grecesc nu a lăsat în urmă nici familie, nici oameni apropiați, nici instituții care să mențină vie memoria sa și să susțină preocuparea pentru viața și activitatea sa.

Editura muzicală PANASmusic și responsabilul științific al seriei "Publicații muzicologice grecești", cred că contribuie la întărirea acestui curent prin publicația de față a "Autobiografiilor" lui Mitropoulos, rezultat al selecției, adaptării și îmbinării propriilor sale texte, cu informații biografice valoroase, poziții extrem de interesante pe teme care privesc arta dirijării orchestrelor, estetica muzicii, rolul social al artistului, chiar și politica și, mai presus de toate, politica culturală grecească, "condiție atemporală" și, de aceea, revelatoare pentru "evadarea" sa în străinătate și "din păcate" o condiție mereu actuală!

În același timp, din paginile "Autobiografiilor" se conturează durerea parcursului acestui zeloț al muzicii "contemporane", a cărui condiții și evoluții l-au purtat de la speranța vizionară la dezamăgire - rezultat al conștientizării progresive a utopiei - și, în cele din urmă, la ieșirea "fatidică". Cu toate acestea, este un paradox istoric faptul că acceptarea aproape universală pe care a cunoscut-o -în special ca dirijor- cât a fost în viață, se transformă acum într-o justificare postumă a ofertei sale, atât ca interpret cât și ca compozitor, și acest lucru deoarece atât interpretările sale neconvenționale pentru vremea sa, cât și compozițiile sale arată nu numai rezistență, ci și actualitate, de parcă ar proveni de la un artist care continuă să fie prezent și să arate drumul spre viitor!