Noua carte a lui Teodor Papakosta (alias Archaeostoryteller) este o călătorie care, ca un montagne russe, zboară de la o margine a antichității la alta. Cele șaptezeci și nouă de povești care se desfășoară în cele cinci capitole ale cărții constituie o alternanță captivantă de emoții și imagini.

Fiecare capitol este o etapă până la acceptare, pentru că ceea ce trăim pentru a accepta trecutul individual, poate fi cheia și pentru trecutul nostru colectiv. Prin poveștile lui Archaeostoryteller despre oameni celebri și complet necunoscuți, conștientizăm că, cu toate că suntem străini unii față de alții, ne leagă experiența umană. Și acest lucru se poate întâmpla chiar și într-un taxi.

Cinci persoane, diferite între ele, discută și călătoresc împreună pe un traseu de la o margine a orașului la alta și simultan în toate colțurile și lungimile lumii antice. Povești de mitologie, sclavie și superstiție, sculptură, pictură, teatru și distracție, povești despre poezie, filozofie și, cel mai important dintre toate, iubire.

Avea Pericle un antreprenor preferat? A existat „Spartacus” înainte de Spartacus? A existat „Homer” cu mult înainte de Homer? Când au început Minoicile să umble dezbrăcate în Knosos? Cum a trăit Hercule body shaming-ul? Avea Atena antică case bântuite? Avea Ghostbuster? (Spoiler alert: avea.)

O iubire interzisă în Sparta, un măgar somelier în Halkidiki și o săgeată în flăcări care a zburat în Marea Egee, a zguduit întunericul și a salvat vieți. Lumea antică se desfășoară ca un caleidoscop, dezvăluindu-ne ceea ce căutăm mereu săpând în pământ: propria noastră identitate.