Un jurnal viu care înregistrează frământările funcționării unui magazin alimentar într-un oraș din Yorkshire în timpul anilor de raționalizare în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Kathleen Hey a petrecut anii de război ajutându-și sora și cumnatul să gestioneze un magazin alimentar în orașul Dewsbury. Din iulie 1941 până în iulie 1946, a ținut un jurnal pentru proiectul Mass-Observation, înregistrând gândurile și grijile oamenilor care foloseau magazinul. Ceea ce face relatarea lui Kathleen atât de vie și captivantă este scrisul ei direct. Oamenii păreau să fie uniți („Bert a pictat un V pe ușa magazinului...”, scrie ea), dar există multe tensiuni subiacente. Lipsa de alimente și dificultatea extremă în aprovizionarea acestora reprezintă o axă permanentă care domină discuțiile orașului, chiar mai mult decât pericolul bombardamentelor și războiul în sine. Uneori, evoluțiile capătă o tentă comică. Lipsa cepei stârnește indignare printre clienții ei, iar Kathleen scrie, „Cred că ei cred că avem nopți secrete cu ceapă și le folosim pe toate.” Reprezentantul Brooke Bond se plânge că ceaiul nu trebuie să fie raționalizat dacă navele de aprovizionare nu sunt încărcate cu „bunuri inutile” precum Corn Flakes, și există o poveste lungă despre lipsa de livrare a mazărei Smedley. Prin acest dans al vocilor, Kathleen se remarcă drept o femeie dinamică și fermecătoare, care refuză să se lase pradă îndoielilor sau tristeții, păstrându-și umorul vibrant chiar și în cele mai dificile condiții. O contribuție vie la arhivele noastre despre al Doilea Război Mondial, forța jurnalului său constă în confruntarea cotidianului cu extraordinarul, a familiarului cu universalul, a vieții la țară și frământările unei națiuni în timpul războiului.