În timp ce treceam în revistă lucrurile pe care trebuia să le țină minte pentru a face față săptămânii următoare, a dat din cap afirmativ, s-a uitat la mine și a întrebat: «De ce nu mi-a spus nimeni asta?» Acele cuvinte au rămas adânc în mine, răsunau în urechile mele. Nu era nici prima, nici ultima persoană care le spunea. Același scenariu se repeta din nou și din nou. La ședințe apăreau persoane care credeau că sentimentele lor intense și dureroase erau rezultatul unei defecțiuni a creierului sau a personalității lor. Nu credeau că au vreo putere să le influențeze. Deși în anumite cazuri sunt necesare ședințe mai lungi și mai aprofundate, au fost foarte multe situații în care oamenii aveau nevoie doar de puțină informare despre cum funcționează mintea și corpul lor și cum ar putea să-și gestioneze sănătatea mintală zilnic. Știam că factorul decisiv nu eram eu, ci cunoștințele cu care intrau în contact.