Studiul de față plasează Problema Pontică în contextul său real, acela al Problemei mai ample din Asia Mică.

Se referă la mișcarea de partizani pontici din nordul Asiei Mici, care constituie o pagină zguduitoare de rezistență a unui popor împotriva unei autorități dure și autocratice, amintind că trecerea de la Imperiul Otoman multinațional la epoca statului turc național nu a fost nici lipsită de vărsare de sânge, nici direcționată liniar.

Aici se analizează politica geno-cidului pe care o inspiră și o implementează naționalismul extrem al Tinerilor Turci, precum și relațiile interetnice care s-au dezvoltat în regiune cu mișcările corespunzătoare, cum ar fi cel al armenilor.

În final, se prezintă evoluția fazei finale a confruntării greco-turce 1919-1922, care se va culmina cu înfrângerea grecească și cu ieșirea definitivă a populațiilor grecești din Pont și din restul Asiei Mici.