Expresia „libertatea limitelor” conține, la prima vedere, o contradicție: Cum este posibil ca libertatea noastră să fie garantată de limitele pe care noi înșine le impunem asupra ei?

În contextul culturii dominante a vremurilor noastre, care susține dezvoltarea economică eternă și vede expansiunea și gigantizarea ca destin al societăților moderne, limitele apar într-adevăr ca o constrângere exogenă pe care suntem chemați să o depășim constant.

Realitatea însă este necruțătoare: epuizarea resurselor naturale, crizele agro-alimentare, pandemiile, schimbările climatice, chiar și războaiele care readuc în prim-plan spectrul distrugerii nucleare, ne impun să ne reexaminăm conceptul de limite și libertatea acestora.

Giorgos Kalliss – cu o narațiune profund personală și îndepărtând de la conceptul de limite nuanța sumbră pe care i-a conferit-o malthusiantismul – apără viziunea unei lumi diferite, care își va întâlni libertatea în cadrul limitelor.

Extragând exemple din experiența greacă antică, dar și din tradițiile Orientului, de la Romantici din secolul al 19-lea până la mișcarea ecologică modernă și de la feminism la recentul curent al dezvoltării durabile, evidențiază necesitatea ca omul occidental contemporan să destrame fantezia despre dezvoltarea nelimitată, asociată cu modelul consumatorist dominant, și să îmbrace ideea auto-limitării sau, mai bine, a auto-îngrădirii; în fața unei viitor incert, progres înseamnă să realizăm colectiv limitele noastre.