În această studiu, printr-o etnografie multiplă și multi-focală, autoarea surprinde aspecte ale realității familiale a părinților adopției greci care și-au dorit să-și obțină copilul jonglând și traversând diferitele linii ale rasei, culorii, clasei și naționalității.

Scopul principal al cărții este de a examina cum circulația copiilor peste granițele naționale constituie „noi cartografii ale rudeniei”, formează noi spații și noi modalități de construcție și de semnificare a parentalității și familialității.

Contestând semnificația statutară, pentru societățile occidentale, a biologiei în stabilirea relațiilor de rudenie, părinții care aleg să adopte un copil din Etiopia sau Uganda dezvoltă acțiuni strategice care le permit să negocieze un proces delicat de echilibrare între componentele biologice și cele sociale ale rudeniei, și, mai ales, apără dreptul copilului de a menține și de a gestiona multiplele sale identități.

Prin interacțiunea dinamică a cercetării etnografice cu analiza antropologică atât a textelor legislative grecești, cât și a Convențiilor Internaționale normative privind drepturile copilului și adopția transnațională, cartea demonstrează că, dacă legislația națională privind adopția poate fi analizată ca o „microfizică” a gestionării autoritare din partea statului asupra problemelor ce țin de aspectele private ale vieții cetățenilor săi, în mod corespunzător, Convențiile Internaționale pot fi considerate un exemplu dominant al guvernării la scară mondială.

După cum se deduce, ambele niveluri ale controlului autoritar, național și internațional, se împletesc și, cu un vehicul ideologic al protecției „interesului copilului”, vizează impunerea hegemonică a raționalității occidentale și a valorilor morale occidentale în ceea ce privește copilul, identitatea parentală și organizarea familială.