Sistemele educaționale din țările occidentale sunt chemate, de câteva decenii, să gestioneze o populație în continuă creștere și heterogenă în ceea ce privește limba, religia și etnia. Aceste noi condiții transformă radical rolul educaționalilor, care pentru a face față cerințelor tot mai mari trebuie să se formeze continuu.

În acest context, necesitatea formării continue există și pentru profesorii greci care sunt detașați în străinătate, deoarece particularitățile educației în limba greacă în țările externe sunt numeroase și nu pot fi abordate fără resurse specifice.

Impune necesitatea unor măsuri imediate discrepanța dintre nevoile crescute de formare continuă și oferta redusă de oportunități de formare, distanța geografică față de Grecia și particularitățile sistemelor educaționale din celelalte țări.

Educația la distanță reprezintă o metodă alternativă de învățare, care poate să ridice unele dintre restricțiile impuse de metodele tradiționale de formare și să satisfacă cererea crescută pentru oferirea de programe de formare continuă pentru educatorii detașați în străinătate.