Numărul distinct și publicat în unele succesiuni, Constituția Socială (1984), Obiceiuri și Tradiții (1986) și Artă Populară (1992), care erau însoțite de titlul general Folclorul Grecesc, mi s-a părut oportun să le reedităm împreună în acest volum.
De la început, lucrarea a fost concepută, planificată și scrisă ca un întreg. Publicarea în părți a fost dictată doar de necesitatea ca studenții de la Facultatea de Filosofie și de la Departamentele Pedagogice ale Universității din Ioannina, apoi de la Departamentul Pedagogic de Învățământ Primar al Universității din Atena, precum și din alte departamente ale altor universități, să nu aștepte prea mult pentru a obține lucrarea destinat în principal lor, când aceasta va fi completă.
O lucrare care a fost proiectată pentru a constitui într-un mod clar, concis, dar și suficient documentat un manual didactic, o încercare de a introduce ceea ce reprezintă amploarea și adâncimea culturii noastre populare, atât în versiunea tradițională cât și în cea modernă.
Și aceasta am dorit să fie realizat nu atât prin teorie, cât prin însăși lucrurile și acțiunile celor care sunt examinați teoretic, clasificați, corelați. Am impresia că dorința mea de a oferi, cât mai complet posibil, panorama culturii populare pe diferitele niveluri (ale lucrurilor, ale nevoilor materiale și interioare ale diverselor grupuri, ale acțiunilor și comportamentelor lor) a fost realizată într-o măsură satisfăcătoare.
Poate merită să menționez doar un punct, la care referința mea, dacă ar fi făcută astăzi, ar fi fost oarecum modificată. Vorbind la începutul primei părți despre populația rurală și expansiunea, și aceasta, a unui mod de viață urban, am scris cum acesta -aproape întregul populației grecești acum- nutrește o diviziune mai profundă, este fermier și urban simultan, și cu atât mai mult într-un mod care nu reduce diferențele, ci duce la serioase dezechilibre și fluctuații.
Azi cred că acest dualism antinomic -fermier-urban- care există aproape la fiecare grec, mai mult decât îl divizează, suspendă completă urbanizarea sa. Și aceasta este ceva pozitiv, nu negativ: ca o reacție subterană, adesea inconștientă, la amenințarea uniformizării globale.
[Fragment din textul introducerii]
