Străin

Nu am fost niciodată fără adăpost, niciodată sub limita sărăciei, nici măcar aproape, împins de violența suburbanelor defavorizate.
Nu m-am aflat niciodată în locul greșit în momentul greșit. Niciodată implicat, fără opțiuni sau disperat și am plătit greșelile mele cât a fost necesar, niciodată mai mult.
Nu am fost aruncat la marginile societății, în fundul gropii sau într-o minoritate neapărată, niciodată neatins, niciodată urmărit sau exclus.
Nu am fost vreodată înregistrat ca infractor, niciodată ca un susținător pe un scaun de putere sau influență, urmaș sau moștenitor.
Nu am devenit niciodată membru al unui cerc, companie sau academie, nu am schimbat premii, avansări și locuri în comisii, nu am trecut prin paturi greșite, nu am fost selectat pe liste.
Nu am cumpărat și nici nu am vândut, nu am mâncat ca să nu fiu mâncat.
De aceea am devenit poet. Pentru a nu avea niciodată o scuză că nu știam. Pentru a avea liniște atunci când roșesc.

Dar am fost o insulă pustie pentru luptătorii dragostei, un val uitat în calmul unei tinerețea, naufragiat pe o canapea uscată, un copac tăiat pentru o bibliotecă nelecturată.
Un pahar fără companie de buze și mâini, cerul inaccesibil de culori, pește prins în plase de noapte ilegale, pasăre alungată dintr-o pădure arsă.
O privire înghețată în fața farurilor durerii, rimat doar atunci când era nevoie de un pas liber, neidentificat în statistici și neexplorat în sondaje.
Un numitor comun și un numărător neintegrat, indiferent la darurile puterii și la ofertele violenței. De aceea am devenit poet pentru inima ta, să o apăr din toate punctele de vedere, să o înțeleg pe deplin.