Condițiile sociale, politice, economice și culturale recente, precum și evoluțiile și restructurările științifice incredibile (de exemplu, extinderea cunoștințelor, realizările pozitive și negative ale noilor tehnologii, globalizarea economiei, creșterea populației, concurența acerbă, întărirea valorilor individuale în defavoarea celor colective, extinderea limitelor de trai, dezvoltarea biotehnologiei, geneticii și neuroștiințelor, contestarea valorilor universale etc.) au condus cu urgență la dezvoltarea unei noi percepții, a unui nou concept, al Designului Universal, pentru facilitarea vieții individuale și sociale a cetățenilor.
În domeniul educației, Designul Universal se concretizează și se implementează în școala pentru toți (școală unitară). Noua tendință a educației incluzive se referă la efortul de a recunoaște diferențele individuale ale fiecărui elev și de a le valorifica în procesul educațional didactic în cadrul clasei unice. Astfel, se conturează și se impune o tendință spre o mai mare interacțiune și osmose între educația specială și cea generală, având ca scop integrarea creativă a acestora.
Se crede că a venit vremea și ocazia ca Educația Specială să ofere și să schimbe idei, valori, realizări cu Educația Generală. Având în vedere integrarea copiilor cu nevoi educaționale speciale în școlile de educație generală, educația generală în ansamblu poate fi îmbogățită prin programe comune de cercetare, așa cum cere noua tendință, prin noi abordări în predare (de exemplu, Predarea Diferentiată) cu noi științifici sensibilizați la nivel teoretic și practic, cu noi infrastructuri organizaționale, administrative și științifice moderne.
În același timp, caracterul interdisciplinar al Educației Speciale ajută la diseminarea datelor de cercetare dintr-un domeniu științific în altul, cu scopul de a dezvolta strategiile și tehnicile necesare pentru dobândirea cunoștințelor, abilităților și formarea atitudinilor cerute de societatea modernă.
[Fragment din textul de pe coperta din spate a publicației]
