Cărțile de introducere în Știința Educației nu lipsesc din bibliografia românească. Totuși, ceea ce pare să nu fie promovat este gândirea și practicile pedagogice românești. Nu că știința ar avea granițe. O astfel de viziune ar fi greșită.

Însă Științele Sociale au un domeniu specific de referință și în această înțelegere, concluziile și constatările lor sunt determinate spațial și temporal. De aceea, acceptarea necugetată și 'transplantarea' unor concepții și idei pedagogice străine au făcut adesea rău școlii românești și au dus la efecte educaționale imprevizibile.

Această carte, pe lângă prezentarea cunoștințelor academice moderne, încearcă să conecteze aceste cunoștințe cu realitatea românească și să promoveze dialogul pedagogic românesc în raport cu sistemul educațional al societății românești în schimbare.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]