Un scriitor, S., vizitează cu o autorizație specială în închisoare un tânăr condamnat la închisoare pe viață. Martin Santos l-a ucis pe tatăl său într-un mod extrem de odios. Scriitorul are ca scop, prin întâlnirile cu tânărul condamnat, să scrie o piesă de teatru, cu tema relației dintre Martin și tatăl său și povestea patricidului său, în care va juca chiar el, condamnatul.

Autoritățile, însă, deși inițial consimt, mai târziu îi interzic lui Martin să participe la reprezentație jucându-se pe sine și îi permit doar să asiste la o repetiție generală a piesei fără public. Astfel, scriitorul trebuie să găsească un actor înlocuitor care să joace rolul lui Martin în teatru.

Piesa ilustrează întâlnirile dintre scriitor și Martin, pe de o parte, și între scriitor și actor, pe de altă parte, în perioada în care se scrie piesa și cum relația lui S. cu amândoi se dezvoltă treptat. Este Martin un Oedip contemporan? A ucis tatăl său știind că este tatăl său, viața lui nu a cunoscut căderea tragică de la măreție la distrugere, niciun destin, niciun zeu nu i-a marcat soarta fără să știe.

Însă el trăiește o poveste personală tragică în care vrea să pună capăt, ucigându-l pe tatăl său călău. Singurul element comun cu Oedip este patricidul, dar și în acesta există diferențe. Poate fi considerat un erou tragic? Piesa, care aparține genului auto-mitizării sau mitizării sinelui, un tip de scriere în care Blanco excelează cu un succes remarcabil în ultimii ani, a făcut înconjurul lumii.

Reprezentarea inițială a Teatrului Național din Uruguay, regizată de însuși Blanco, a fost invitată la cele mai mari festivaluri și pe cele mai importante scene contemporane din întreaga lume, a fost tradusă în mai mult de zece limbi și a fost prezentată în multe țări cu primire entuziastă din partea criticii și publicului.