Auto-da-fe în portugheză înseamnă act de credință. Auto-da-fe a fost denumirea ritualului de mărturie publică pe care, între secolele al XV-lea și al XIX-lea, Inchiziția îl impunea celor considerați eretici, cu cea mai severă pedeapsă fiind arderea pe rug.

În zilele noastre, orice fel de autoritate, asemănătoare unei Inchiziții moderne și anonime, pedepsește ereticii prin excludere socială. Eretic este cel care, în numele ascensiunii sociale, nu își sacrifică autonomia. Eretic este și cel care, pentru ca critica la adresa lumii moderne să nu fie redusă la tăcere, nu se aliniază cu interpretările dominante ale acesteia, precum și cu partidele politice din întregul spectru ideologic care le transformă în acțiune politică.

Această carte reprezintă propria mea faptă eretică de credință. Mă autobiografiez ca sociolog cu sinceritate științifică și împărtășesc date personale importante pentru a evidenția relația dialectică dintre parcursul meu individual și situațiile sociale pe care le-am trăit. Pentru a explica modul în care mediul social în care am fost plasat a permis sau a împiedicat dezvoltarea abilităților și calităților mele, întărindu-mă, astfel încât să pot gestiona cu curaj relațiile extrem de disfuncționale din familia mea paternă; sau, dimpotrivă, a reprimat în diverse moduri alegerile și acțiunile mele eretice, conducând la izolare socială.

Timpurile în care trăim astăzi ne-au adus în pragul unei barbarii fără precedent. Narațiunea unei vieți în mod particular eretice are ca scop să nu se piardă chiar și viziunea unui lume diferit și profund umană.