Cartea aceasta prezintă procesul de formare a unui mișcări național-patriotice în Italia primei jumătăți a secolului al XIX-lea, care s-a finalizat cu construirea unui stat italian unitar.
Este o istorie care se încadrează într-un context larg de dimensiuni europene, dar care se extinde și dincolo de Europa. Ideea națiunii a fost sistemul simbolic care a ghidat această experiență politică și culturală conflictuală.
Termenul nazione (națiune), care provine din cuvântul latin natio, a fost folosit pe scară largă în Evul Mediu și în timpurile moderne. Cu toate acestea, în acele perioade, nu făcea parte din vocabularul politic, ci doar într-un mod întâmplător și marginal.
Numai în timpul discuțiilor intense politice și filosofice din Europa secolului al XVIII-lea, acest termen a primit un nou conținut — dar nu doar atât: s-a dovedit a fi în centrul noii politici inaugurate cu cele două revoluții de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, întrucât semnifica un nou subiect colectiv în care exista suveranitatea.
Inițial, mișcarea Risorgimento era slabă, împărțită, puțin adânc înrădăcinată în orașe, pentru a nu mai vorbi de mediul rural. […] Așadar, era o misiune imposibilă mișcarea Risorgimento.
Cu toate acestea, cine a văzut lucrurile astfel la început, la final a fost nevoit să-și schimbe părerea: așa cum s-a întâmplat și în alte cazuri din Europa, o mișcare care părea sortită eșecului a reușit să se impună, ajungând până la construirea unui stat pentru națiunea italiană.
