- Știm ce este șomajul când vorbim despre el?
- Înțelegem exact ce vrem să spunem când spunem că: `cineva este șomer`?
- Ce simt cei care sunt șomeri?
- Cât de departe este viața șomerilor de imaginea pe care o creează despre ei cei care stabilesc politicile naționale pentru combaterea șomajului?
- Cât de departe este viața lor de cea pe care o descriu cei care o analizează, exercitând, în principal, critici asupra `raționalității` acestor politici?
- Ce politică pentru combaterea șomajului ar fi eficientă?
Dacă aceste întrebări erau critice cu câțiva ani în urmă, atunci când politicile de ocupare încercau să legitimeze lipsa de muncă, retragerea statului, astăzi, în epoca Marii Crize, a Noii Distrugeri, a Marii Șomajuri, aceste întrebări devin presante.
Și este la aceste întrebări că analiza sociologică de față a politicilor de combatere a șomajului, a formelor de experiență și conștiință a șomajului, și a condițiilor sociale de producție a acestora, încearcă să răspundă, contribuind la deconstrucția economiei nefericirii impusă de dominația politico-economică actuală cu o perspectivă neoliberală.
[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
