Principia Ethica reprezintă un reper în istoria filozofiei etice. Publicat în 1903, textul lui Moore a stabilit cadrul în care s-a dezvoltat gândirea filozofică în secolul XX.

Originalitatea lucrării nu constă doar în introducerea unor idei care vor influența evoluția percepțiilor etice, a științelor sociale, a avangardei literare și a teoriei estetice, ci și în metoda inovatoare cu care abordează probleme fundamentale ale gândirii umane.

În Principia Ethica se aplică o nouă viziune asupra modului de a filozofa, care va determina, în mare măsură, dezvoltarea multor ramuri ale cercetării contemporane: filozofia analitică, așa cum a conceput-o Moore, pornește de la clarificarea sensului a ceea ce spunem, cu scopul de a lumina presupunerile adesea implicite ale acțiunilor noastre.

Cele mai importante considerații etice, de la Platon și Aristotel până la Kant și Mill, sunt supuse de Moore unei analize critice, evidențiind în același timp fertilitatea lor pentru înțelegerea fenomenelor etice.

Prin analiza exhaustivă a conceptului de bine, a semnificației plăcerii, a relației dintre datoria și virtute, a valorii relațiilor interumane și a experienței artei, Principia Ethica va stabili termenii prin care se articulează până în zilele noastre unele dintre cele mai importante controverse ale filozofiei.

Publicația include un epilog în care este analizat argumentul central al gândirii etice a lui Moore și sunt reconstituite principalele abordări critice asupra Principia Ethica. De asemenea, sunt oferite clarificări ale termenilor și conceptelor, precum și observații interpretative scurte sau referințe la lucrări care se concentrează pe aspecte particulare ale argumentației lui Moore. În plus, publicația este completată cu o bibliografie internațională extinsă.