Pe 1 mai 1915, un vapor de lux, la fel de bine dotat ca o casă de țară englezească, a plecat din New York spre Liverpool. Pasagerii, inclusiv un număr record de copii și sugari, erau anxioși. Germania declarase mările din jurul Marii Britanii zonă de război. Timp de luni de zile, submarinele sale aduseseră teroare în Atlanticul de Nord. Dar căpitanul Lusitaniei, William Thomas Turner, avea încredere în termenii cavalerești ai războiului care, timp de un secol, păstraseră navele civile în siguranță de atac. Știa și că nava sa, cea mai rapidă în serviciu la acea vreme, putea depăși orice amenințare. Dar Germania era hotărâtă să schimbe regulile, iar Walther Schwieger, căpitanul Unterseeboot-20, era bucuros să se conformeze. Între timp, o unitate ultra-secretă de informații britanică urmărea U-boat-ul lui Schwieger... dar nu le spunea nimănui. Pe măsură ce U-20 și Lusitania se îndreptau spre Liverpool, forțe atât mari, cât și dureroz de mici - trufie, o ceață întâmplătoare, un secret bine păzit și altele - s-au intersectat pentru a produce una dintre cele mai mari dezastre din istoria secolului al XX-lea.