Din ultima parte a secolului al XIX-lea, când Raj-ul era la apogeu, mulți dintre cei mai buni și mai străluciți tineri britanici au plecat în India pentru a lucra ca administratori, soldați și oameni de afaceri. Odată cu apariția călătoriilor cu aburi și deschiderea Canalului Suez, numeroase tinere, suferind din cauza lipsei de bărbați eligibili în Marea Britanie, le-au urmat. Această bandă amorfa era compusă din fiice care se întorceau după educația lor engleză, fete invitate să stea cu surori sau prietene căsătorite și altele ale căror scop declarat sau nedezvăluit era pur și simplu să-și găsească un soț. Erau cunoscute sub numele de Flota de Pescuit, iar această carte este povestea lor, până acum nespusă. Pentru aceste tinere femei, adesea departe de casă pentru prima dată, un lucru de care puteau fi sigure era o distracție de neuitat. Până la începutul secolului al XX-lea, o viață socială agitată era în plină desfășurare, cu dansuri, petreceri, spectacole de teatru amator, picnicuri, turnee de tenis, cinematografe și gimkhane, cu poate o vânătoare de tigri și o cină strălucitoare la palatul unui raja. Și, cu bărbații depășind numărul femeilor în raport de aproximativ patru la unu, poveștile de dragoste se desfășurau într-un ritm alarmant și căsătoriile erau frecvente. Dar după luna de miere, viața se schimba adesea dramatic: duși într-un avanpost îndepărtat cu puțini europeni în jur și unde era necesară o vigilență constantă pentru a se proteja de boli, au descoperit că era o diferență uriașă față de vârtejul social de la sosirea lor inițială.