Elegiile lui Rainer Maria Rilke din Duino sunt una dintre marile capodopere literare ale secolului al XX-lea. Începute în 1912, când poetul era oaspete la Castelul Duino de pe Marea Adriatică, și finalizate într-o ultimă perioadă de inspirație febrilă în 1922, cele zece elegii explorează misterele conștiinței, fie ele umane sau animale, pământești sau divine.

Poetul și traducătorul Alfred Corn oferă o perspectivă proaspătă asupra acestui fundament al poeziei lirice germane, aducându-ne mai aproape de sensul lui Rilke decât oricând și iluminând celebrarea vieții și a iubirii în elegii. De asemenea, sunt incluse o introducere critică care explorează subtilitățile traducerii, câteva poezii tematic legate și două dintre Scrisorile către un tânăr poet pentru a completa volumul.