Seneca este o figură de primă importanță atât în politica romană, cât și în literatură: un consilier de frunte al lui Nero care a încercat să restrângă megalomania împăratului; un filosof moral prolific; și autorul tragediilor în versuri care au influențat puternic pe Shakespeare și alți dramaturgi renascentiști.

Piesele lui Seneca înfățișează pasiuni intense și interacțiuni într-o retorică la fel de puternică. Perspectiva lor este mult mai sumbră decât cea adoptată în scrierile sale în proză. Intrigile sale se bazează pe episoade mitice, în conformitate cu tradiția clasică. Dar realitățile politice ale Romei imperiale se reflectă și într-o preocupare obsesivă pentru putere și dominare asupra celorlalți. Octavia este singurul nostru exemplu supraviețuitor al unei piese istorice romane; stabilită la curtea lui Nero, probabil a fost scrisă de un admirator al lui Seneca ca om de stat și dramaturg.

John G. Fitch a revizuit în mod exhaustiv ediția sa în două volume a Tragediilor lui Seneca pentru a ține seama de cercetările textuale și interpretative care au apărut de la publicarea sa inițială. Traducerea sa transmite forța limbajului dramatic al lui Seneca și calitatea lirică a odelor corale.