Eusebius din Cezareea, aproximativ 260-340 d.Hr., născut în Palestina, a fost elevul prezbiterului Pamfil pe care l-a sprijinit loial în timpul persecuției lui Dioclețian. El însuși a fost închis în Egipt, dar a devenit episcop al Cezareei în jurul anului 314. La Conciliul de la Niceea din 325 a stat lângă împărat, a condus o grupare de moderati și a redactat prima variantă a celebrului crez.

Dintre numeroasele publicații învățate ale lui Eusebius avem Martirii Palestinei și Viața lui Constantin; mai multe lucrări apologetice și polemice; părți din comentariile sale despre Psalmi și Isaia; și Cronografia, cunoscută în principal în versiunile armeană și siriacă ale textului original în limba greacă. Dar faima principală a lui Eusebius se bazează pe Istoria Bisericii Creștine în zece cărți, publicată în 324-325, cea mai importantă istorie bisericească din vremurile antice, o mare comoară de cunoștințe despre Biserica timpurie.