Cum reușește o lucrare muzicală să trezească simțurile, creând sentimente de bucurie, tristețe, extaz sau nostalgie? Deși sentimentul și emoția joacă un rol vital în compoziție, interpretare și aprecierea muzicii, rar au fost aceste elemente observate în întregime. În această carte concisă și penetrantă, Charles Rosen se bazează pe peste jumătate de secol ca interpret și critic pentru a dezvălui cum compozitorii de la Bach la Berg au folosit sunetul pentru a reprezenta și comunica emoția în moduri misterios de frumoase.

Prin intermediul unui spectru de exemple muzicale, Rosen detaliază gama de dispozitive și tehnici stilistice folosite pentru a reprezenta sau transmite sentimentul. Cu toate acestea, aceasta nu este o ghid pentru ascultător cu privire la un răspuns "corect" la o anumită piesă. În schimb, Rosen oferă instrumentele și termenii cu care să apreciem acest aspect central al esteticii muzicale și, într-adevăr, explorează fenomenul sentimentelor contradictorii încarnate într-un singur motiv sau melodie. Luând exemple din creațiile lui Chopin, Schumann, Wagner și Liszt, el urmărește utilizarea intensităților radical schimbătoare în lucrările romantice ale secolului al XIX-lea și dedică un capitol întreg cheii do minor. El identifică o "unitate de sentiment" în muzica barocă și continuă prin a o contrasta cu "sentimentele obsesive" ale compozitorilor ulteriori, inclusiv Puccini, Strauss și Stravinsky. O lucrare profundă și emoționantă, Muzica și sentimentul este o invitație la o mai mare apreciere a meșteșugurilor compoziției și interpretării.