Traducerea lui Beowulf de J.R.R. Tolkien a fost o lucrare timpurie, foarte distinctivă în modul său, finalizată în 1926: s-a întors la ea mai târziu pentru a face corecții grabnice, dar pare să nu fi luat în considerare publicarea acesteia. Această ediție este dublă, deoarece există un comentariu iluminator asupra textului poeziei făcut de traducător însuși, în forma scrisă a unei serii de conferințe ținute la Oxford în anii 1930; și din aceste conferințe a fost făcută o selecție semnificativă, pentru a forma, de asemenea, un comentariu asupra traducerii din această carte. Prin atenția sa creativă la detalii în aceste conferințe, apare o senzație de imediatitate și claritate a viziunii sale. Este ca și cum ar fi intrat în trecutul imaginar: stând lângă Beowulf și oamenii săi scuturându-și cămășile de zale în timp ce debarcau nava pe coasta Danemarcei, ascultând mânia crescândă a lui Beowulf la batjocura lui Unferth, sau privind în uimire la mâna teribilă a lui Grendel așezată sub acoperișul Heorotului.