Luând forma unei discuții între hedonistul Philebus, discipolul său naiv Protarchus și Socrate, Philebus este o considerație captivantă a credinței populare conform căreia plăcerea este cel mai mare bine realizabil. Aici, Socrate speculează asupra diferențelor de intensitate între plăcere și durere; explorează ideea că acestea pot fi împărțite în tipuri pure și impure; ia în considerare relația dintre unul și mulți; și stabilește cunoașterea ca un scop mult mai înalt. O argumentare profundă conform căreia împlinirea adevărată poate fi atinsă doar prin urmărirea frumuseții, adevărului și a moderării, Philebus este printre primele și cele mai fascinante explorări ale uneia dintre cele mai fundamentale întrebări umane: cum să ducem o viață bună.