Poveștile lui Dostoievski populează atmosfere volcanic similare cu cele ale romanelor sale, locuri de curiozitate și excepție. Ele seamănă cu glume și anecdote, spuse de personaje volatile, loquace, morbid de sensibile și frustrate. Acești naratori au cu toții tendința de a se exprima în crescendo-uri de emoții contradictorii, în timp ce poveștile în sine evită concluziile grandioase. Selecția lui Michael Wood din operele mai scurte ale lui Dostoievski este extrasă din traducerile atemporale ale lui Constance Garnett, ale cărei lucrări, spune el în prefața sa, oferă cititorilor ce este mai bun din mai multe lumi.