Adolf Loos (1870-1933) a fost un personaj flamboaiant a cărui prezență în focarul cultural al Vienei de la începutul anilor 1900 a galvanizat peisajul arhitectural al țării. Un adept timpuriu și pasionat al modernismului, el a respins complet estetica grandioasă secesionistă predominantă în acea perioadă, precum și orice semne distinctive ale fin de siècle-ului european.

În schimb, în conferințe și eseuri, cum ar fi punctul de referință Ornament și crimă din 1908, Loos și-a exprimat "pasiunea pentru suprafețe netede și prețioase". El a susținut că ornamentația arhitecturală era, prin natura sa, efemeră - blocată în tendințele și stilurile curente și, prin urmare, rapid învechită. Loos, el însuși un clasicist în suflet, a argumentat în schimb pentru designuri simple și atemporale, cu calități estetice și structurale consacrate de timp.

În această introducere esențială, explorăm scrierile, proiectele și moștenirea lui Loos, de la conceptul său cheie de arhitectură "plan spațial" până la respingerea sa a ornamentelelor decorative în favoarea materialelor opulente de înaltă calitate și a liniilor precise. Proiectele prezentate includ Cafe Museum din Viena (1899), magazinul de modă Knize (1913) și controversata Casa Loos (1912), pe care împăratul Franz Joseph I a refuzat să o treacă, fiind indignat de estetica sa minimalistă insolentă.