27 octombrie 1940: această zi va rămâne în memoria lui Petru, care a murit greiera lui. O va ține minte pentru că a doua zi a auzit vocea mamei sale spunându-i: „Ridică-te..., a început războiul. Nu auzi sirenele?”

Când războiul a ajuns la ușa Greciei, Petru avea nouă ani, avea o broască țestoasă ca animal de companie, iubea cu pasiune filmele americane și cunoștea războiul doar din cărțile lui. Dar acum îl trăiește în fiecare zi, împreună cu părinții săi, bunicul său și sora sa mai mare, Antigona, începând o mare plimbare, o plimbare prin Atena ocupată, în acele vremuri dificile ale foametei, rânduielilor, fricii, persecuțiilor, cu speranța care mocnește undeva în adânc.

Cu eroii săi idoli din istoria greacă și adolescența îndemnându-l, Petru, împreună cu sora sa și prietenii lor, nu ezită să participe la Rezistență, sabotează vehicule germane, scriind mesaje „NE E FOAME! DAȚI-NE SĂ MÂNCĂM” pe pereți și având mereu ca deviză o melodie care le arde inimile: Întotdeauna înainte, pentru o viață nouă…

A SCRIS PRESA Citiți Marele periplu al lui Petru de Alki Zei din multe motive, dar chiar și doar pentru a admira curajul și ingeniozitatea lui Petru, acest mic rezistent care le-a făcut viața dificilă italienilor și germanilor ocupanți.