Când a fost publicat pentru prima dată în 1996, acest „Eseu despre Europa” eretic era o contemplare cu putere premonitorie, o atitudine sceptică și un raționament pasionat în jurul stării Vechiului Continent.

Tony Judt aborda aici problemele cu care se confrunta Europa în perspectiva noului mileniu: Care sunt perspectivele reale pentru o Uniune Europeană extinsă care să nu ajungă să fie prea mare? Ce națiuni ar trebui să „aparțină” Europei, când și după ce criterii? Ce definește „Europa” și cum putem gândi viitorul ei;

Așa cum susținea, dacă mitul „Europei” este prea abstract pentru a câștiga încrederea oamenilor în acesta și a inspira soluționarea unor probleme specifice, nu putem decât să avem de câștigat dintr-o examinare critică a sa. Sigur, lucrurile au evoluat de la sine.

Calculată cât și ascuțită, analiza maestrală a istoricului pierdut prematur se află în centrul dialogului, confruntării și documentării care, deoarece nu au fost niciodată convingătoare, au o importanță tot mai mare astăzi.