Necesarul geopolitic al Războiului Rece a adus SUA în Estul Mediteranei. Deși SUA aveau nevoie atât de Grecia, cât și de Turcia pentru a-și îndeplini obiectivele, cei doi aliați neprietenoși au ajuns de șase ori la pragul războiului. SUA trebuiau de fiecare dată să găsească modalități de a menține cei doi piloni ai flancului sud-estic al NATO pentru a evita un conflict devastator care ar fi condus la ruperea Alianței și la pierderea controlului asupra zonei cheie a Estului Mediteranei.

În același timp, însă, nu doreau să-și compromită relațiile nici cu o parte, nici cu cealaltă, ceea ce a devenit cunoscut sub numele de politica distanțelor egale. Dilema păzitorului este un model teoretic care reflectă rețeaua de opțiuni nedorite care se află în fața unei mari puteri atunci când se confruntă cu probleme între aliații săi: indiferent de atitudinea adoptată în cazul unei crize, partea care se simte nemulțumită de comportamentul celeilalte se simte abandonată, iar partea care este mulțumită se simte încurajată să-și revendice suplimentar obiectivele.

Scopul cărții este să ilumineze impasurile care apar în relațiile de alianță triangulare, examinând rolul Americii în șase crize greco-turce pe parcursul Războiului Rece, tragând lecții utile pentru prezent și viitor.

Cartea investighează dilema cu care s-au confruntat SUA în relațiile lor cu Grecia și Turcia, concentrându-se pe șase crize din timpul Războiului Rece: de la prima criză din 1955 și cele trei crize ale Ciprului, din 1963-1964, 1967 și 1974, până la cele două crize din Marea Egee, din 1976 și 1987. Corespunzător tuturor a fost efortul de a menține distanțe egale din partea SUA, care s-a exprimat prin politica de dublă reținere și viza menținerea controlului asupra zonei geopolitic critice a Estului Mediteranei.