„Știi foarte bine […] că sufletul meu se află blocat la această răscruce fatidică, nehotărât să urmeze drumul care mă va aduce la glorie sau la distrugere. Ți-am scris, până la plictiseală, de atâtea ori despre starea disperată a familiei mele.

să mă duc acum în Grecia și să practică în acest cimitir meseria de muzician, cert succesul meu. Dar îmi pierd ordinea studiilor și îmi este atât de deranjant, atât de insuportabil, îți jur că este ridicol, să-mi semnez astfel de la 21 de ani condamnarea mea spirituală și muzicală la moarte. Dacă îmi continui studiile, trebuie să scot odată pentru totdeauna ideea întoarcerii mele la Atena […].

Și ai mei? Vor dispărea cu timpul, tragând după ei liniștea conștiinței mele […]. Și desigur voi urma a doua cale, chiar dacă nu am nimic asigurat. Este, de altfel, atât de frumos și ideal să moară cineva apărand „Turnul Spaniol” al viselor sale din copilărie”. Scrisoare către Nelly Askitopoulou, 06/07/1925