Introducerea așa-numitelor sisteme autonome (numite și: sisteme de inteligență artificială) în viața de zi cu zi, dincolo de avantajele incontestabile pe care le oferă, implică o multitudine de provocări în toate domeniile dreptului, inclusiv în dreptul civil.

Prezentul studiu investighează problemele răspunderii pentru fapta ilicită care apar în cazul funcționării dăunătoare a unei mașini autonome, adică a unui vehicul care efectuează în mod parțial sau total activitatea de conducere fără intervenția șoferului.

După o introducere în particularitățile tehnologiei relevante, se încearcă fundamentarea răspunderii persoanelor implicate într-un accident rutier, și anume a proprietarului, a șoferului și a producătorului vehiculului.

În lipsa unei reglementări legislative specifice relevante, se încearcă evidențierea bazei legale adecvate a răspunderii între cei considerați implicați în rezolvarea problemei.

În mod special, pentru răspunderea producătorului este promovată răspunderea producătorului pentru produse defectuoase, atât în general (vezi art. 914 Cod Civil, în combinație cu art. 925 Cod Civil), cât și reglementată special (vezi articolele 6 și 7 din Legea 2251/1994), în timp ce pentru răspunderea proprietarului și a conducătorului vehiculului se promovează răspunderea civilă special reglementată derivată din funcționarea autovehiculelor (vezi Legea 4070/1911 „privind răspunderea penală și civilă derivată din autovehicule”), precum și aplicarea suplimentară a răspunderii generale pentru fapte ilicite (vezi art. 914 Cod Civil, în combinație cu art. 922 Cod Civil) pentru o protecție cât mai completă a părților vătămate.