Portrete cu caracter, numește autorul fețele sale; portrete doar portrete trebuie să acționeze în comedie și în tragedie.

Cu anumite trăsături ale sale, portretele lui Griboedov se leagă de personajele comediei europene. Rolurile sunt cunoscute – tatăl conservator, fiica care își alege mirele, bunul mire care este înlăturat pentru a fi preferat cel rău, servitoarea isteață care participă în diverse moduri la jocul amoros, ofițerul de armată, bătrânul prinț surd, celălalt ofițer curajos care acum s-a supus complet jugului conjugal etc.

Discursul lui Griboedov este discursul unui artist liber – nici erudit, nici popular. Chiar și problema poporului, la care a reflectat și a înțeles atât de mult, nu o abordează romantic și emoțional, nici cu concesii expresive față de partea poporului.

Este o expresie absolut personală, care, datorită originalității și succinctității sale, a devenit atât de familiară pe buzele intelectualilor și ale publicului.