Timpul nu este o noțiune abstractă. Ocupă universul, se transformă, vibrează, oscilează. Dar ce este el, de fapt? Putem trăi fără el? Putem omorî timpul/Saturn? Există timpul dimensiunilor mari, cosmice. Există timpul empiric, care este influențat de memorie și dorință. Există timpul care este măsurat cu bătăile inimii noastre.

Timpul este un mister pentru oameni, din cele mai vechi timpuri până în prezent, chiar și pentru oameni de știință, precum Newton, Einstein și Planck, care au încercat să-l explice. Curge? Stă pe loc? Poate fi măsurat? Cum îl încetinește gravitația? Cum îl opresc găurile negre?

Întotdeauna am trăit în timp, care însă nu este veșnic. Fizicianul celebru Guido Tonelli ne conduce într-o călătorie în istorie, știință, artă și filozofie, unde vom încerca să înțelegem mai bine noțiunea de timp și relația noastră cu acesta. O călătorie în care vom învăța de asemenea să ascultăm ritmul timpului nostru interior, să simțim viteza, așteptarea și accelerarea, care schimbă dimensiunile timpului în memoria și așteptările noastre.

„Grecii antici l-au reprezentat pe Saturn ca un Titan, fiul cerului și al pământului, care înghițea copiii săi pentru că i s-a profețit că unul dintre aceștia îl va detrona. O metaforă teribilă a celor mai adânci neliniști ale noastre: timpul distruge și înlătură nu doar pe noi înșine, ci și întreaga noastră generație și împreună cu ea lucrările pe care le imaginăm că vor rezista în timp.

Numai Zeus a reușit să scape de soarta sa, deoarece Saturn, înșelat de soția-sa soră Rea, a înghițit o piatră în loc de nou-născut. Astfel, otrăvindu-l pe tatăl său, Zeus a împlinit profeția și a preluat locul său ca domnitor al creației. De atunci, visul de a omorî pe cineva pe Saturn reapare în comunitatea umană sub forma dorinței de a opri timpul sau a iluziei că putem să-l înlăturăm din locul central pe care îl ocupă în natură. Dar vom putea vreodată să ne eliberăm cu adevărat de Saturn?”