Teoria modernă a portofoliului a început să își facă apariția la începutul anilor 1950, investigând modul în care un investitor rațional ar investi într-un set de active pentru a maximiza randamentul total într-un nivel acceptabil de risc.

În ciuda modelelor analitice și bine elaborate oferite de teoria portofoliului, practica arată că investitorii nu se comportă întotdeauna într-un mod rațional sau previzibil, deoarece psihologia lor joacă un rol important atunci când iau decizii de investiții. Astfel, în anii 1980 a apărut finanțarea comportamentală, care combină psihologia comportamentală și cognitivă cu elemente ale teoriei moderne a portofoliului, susținând că psihologia investitorilor influențează procesul de luare a deciziilor de investiții și piețele financiare în ansamblu. 

Neurofinanțele au început să se dezvolte la începutul anilor 2000. Ele combină domenii științifice alternative, incluzând în principal domeniul investițiilor bursiere, psihologia cognitivă și neuroștiința, ajutându-ne să investigăm și să identificăm mecanismele cerebrale care ghidează comportamentele de investiții. 

Neurofinanțele integrează parțial finanțarea comportamentală, dar în plus clarifică mecanismele biologice care ghidează comportamentele investitorilor. Ele investighează activitatea creierului în procesele de luare a deciziilor de investiții pentru a explica, într-un mod interdisciplinar, comportamentul irațional al investitorilor.