Canonul Mare reprezintă un text de imnuri fără egal. Exprimă sentimentele „omului căzut”, care s-a îndepărtat de Dumnezeu deoarece a preferat păcatul. Este o izbucnire spirituală a omului, în momentul în care îi conștientizează tragicitatea, o tragicitate pentru care este responsabil el însuși.

Alienarea, singurătatea, frica, agonia se reflectă în toate troparile acestui imn. Sunt rezultatele tragice ale căderii, consecințele păcatului. Ceea ce ne dorim? Noua Adam, Hristos, Cel care va conduce omul dincolo de cadrul strâmt al morții și îl va ajuta să pătrundă în imensitatea iertării, a pocăinței, a bucuriei, adică a regăsirii patriei pierdute, a Paradisului.

Autorul Canonului Mare este Sfântul Andrei din Creta. Acest text de imnografie se numește astfel datorită dimensiunii sale mari, a multitudinii de tropari din cele nouă ode din care este alcătuit.

Din prima lectură, oricine va observa că este un text dens în concepte, bogat în simboluri și cu foarte multe referințe la personaje și evenimente biblice. Canonul Mare ocupă o poziție de trezire spirituală, deoarece încearcă să sensibilizeze omul de bunăvoință astfel încât, odată ce își conștientizează păcătoșenia, să ajungă la mult dorita pocăință.